Trebuie să vă naşteţi din nou!
Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împaratia lui Dumnezeu. Nicodim I-a zis: Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oara în pântecele maicii sale și să se nască?
Iisus a spus:
Adevărat, adevărat îti spun, că, dacă nu se naste cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți din nou.
Dar cum se poate face așa ceva? [IOAN/3:5-9]
Pentru omul pământesc, toate lucrurile lui Dumnezeu sunt paradoxale. Sunt paradoxale deoarece omul pe care îl știm fiind despărțit de Creatorul său, de Dumnezeu, nu actionează în conformitate cu planul divin [IS/55:8], i.e. nu subscrie la "voia Sa" [MAT/6:10].
Dacă voi întreba: "Cât de mare este Dumnezeu?", vei răspunde cu siguranță: "Este de necuprins". Drept este! Dar dacă voi întreba: "Care este cea mai mare și încăpătoare catedrală?" ce-mi vei spune?... Nu contează! îţi voi spune [IS/66:1]. Tocmai asta este paradoxal pentru cel pământec. Împarații, reginele și tote stăpânirile pământului au construit palate enorme, cu sute de încăperi luxoase pentru a-și sălașlui ființa pământească. Dar Dumnezeu care este de necuprins a găsit cu cale să se sălașluiască într-un Om [IOAN/1:14] care avea să se nască ... nici mai mult, nici mai puțin decât ... într-un grajd!!! Sigur că este paradoxal pentru pentru cei îmbrăcați în haine moi [LUC/7:25].
Dar daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și cine este Cel ce-ți zice: "Dă-Mi să beau!", tu singur ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apa vie.
Dumnezeu nu încape în clădiri, pentrucă este de necuprins [FAP/7:48-50]. Dar poate încăpea foarte bine în oameni [1COR/3:16]. Creatorul are ca obiectiv măntuirea oamenilor [IOAN/3:16, IOAN/1:12-13], dar nici un obiectiv al Său nu este legat de construțiile realizate de mâini omenești, fie ele chiar fastuoase locuri de închinare "dedicate" Lui [FA/17:24, IS/66:1]. Atunci când este chemat, Dumnezeu coboară pe pământ pentru oameni și în oameni și este lucrativ [IOAN/14:21-23]. El este prezent şi în catedralele fastuoase, impunătoare, dar cu siguranță nu va ocoli locurile de unde este chemat de cei care-L proslăvesc dintr-o inimă curată [MAT/18:20].
Sigur că Dumnezeu vede slava oamenilor dar o disprețuiește. El nu caută la fața oamenilor [LUC/20:21], ci își alege locurile în care lucrează după oamenii prin care El lucreză [FA/13:2, /19;11, /21;18-19, /23;11, /26;17-18]. Căci ce-i lipsește Lui? [PS/49:10-16] Totuși, El este credincios și de aceea împlinește făgăduințele Sale [IOAN/14:11-13]. El poate păși în sălile de marmoră, dar nu ocolește locurile cu dușumea din scândură; Cel care va păși pe străzile Cetații Păcii, astăzi nu se scârbește de noroiul ulițelor pentru oile Lui; Celui ce șade în scaunul slavei Sale, atunci când este chemat, nu Îi este lehamite să o lase [LUC/24:28-31] pentru a intra în îmbulzeala unui loc de închinare devenit cu totul neîncăpător pentru oameni.
Acesta este Dumnezeul la care ne închinăm; nu este un dumnezeu atârnat într-o icoană ci este este Dumnezeul Cel viu, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, care iubește pe toți oamenii de pe fața întregului pământ. Este Dumnezeul Care iubeşte pe fiecare în parte, ca fiind răscumpărat cu un preţ [1COR/6:20, /7:23]. Este Cel Care a dat pe Fiul Său Cel Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veșnică [IOAN/3:16].
Ce ar fi fost Moșuni fără să fi fost Dumnezeu cu noi? [MAT/1:23] ...Un sat cu 140 de familii...
Imagini, text şi colaje: (c) 2006 DI.
