Adesea, atunci când "mergem pe drum", în timp ce ne frământă problemele lumii acesteia, Isus este acolo şi merge împreună cu noi...

Dar noi nu-I simţim prezenţa. Evanghelistul Luca consemnează foarte plastic aceast fapt: "Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască" (LUCA/24:16).

În cea dintâi zi a săptămânii (Duminica), Maria din Magdal dar şi celelalte femei care fuseseră zdruncinate de nedereptatea şi atrocităţile la care fusese supus Isus, veneau împinse de sentimentul sfâşietor al aducerii ultimului omagiu Domnului şi Învăţătorului lor (MARCU/16:1-2).

În contrast însă cu ceea ce se afla jos, pe pământ, în clipele acelea Cerul nu mai contenea în strigăte de laudă şi bucurie pentru Cel care întorcându-se acum la Tatăl, purta cu Sine steagul biruinţei asupra morţii.

Întreg Cerul sărbătorea măreţul moment al revenirii Celui prin care şi pentru care toate s-au făcut, şi El însuşi, Marele Sărbătorit, Împăratul slavei prezida adunarea, oastea Cerului, în aclamarea cîntecelor de laudă (ISAIA/66:3).

Cu toate acestea, El nu a putut rămâne insensibil la frământările, durerile şi întrebările celor pentru care a lăsat scaunul Său de slavă, pentru a lua chip de om, a se face rob, şi a fi ascultător până la moarte... şi moarte pe cruce!

A părăsit din nou adunarea de slavă care-L aclama şi Îl înconjura, a coborât din nou din Cerul Cel Sfânt al Său căci doi dintre cei pentru care adusese "rugăciuni şi cereri cu strigăte mari cu lacrimi şi sânge" cu numai trei zile în urmă în grădina Ghetsimani, mergeau acum deznădăjduiţi de la Jerusalem pe drum către Emaus.

"Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?" I-a întrebat El. "Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?" a replicat mirat Cleopa - unul dintre cei doi. Dar Isus insistă! El te îndeamnă să continui dialogul cu El pănă ce te vei putea lipi de pieptul Lui, asemenea ucenicului pe care-l iubea mult, pentru ca apoi să te poată purta chiar pe umerii Săi! "Ce?" le-a zis El. Atunci ei au continuat să verse tot ceea ce aveau în fântâna sufletului...

"...şi L-au răstignit!" Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri"

Chiar atunci când ştim că Dumnezeu veghiază asupra noastră, chiar atunci când avem o oarecare încredinţare că suntem "sub mâna" Lui, putem pierde nădejdea. Dar Isus, Cel care a făgăduit "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" Îşi va ţine făgăduinţa! El va coborî, va lăsa tronul Său de slavă pentru a ni se alătura şi a ne vorbi:

"O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?"

Dar atunci când începe a vorbi Isus, chemarea tainică a lui Dumnezeu face ca orice bariere să cadă; Atunci "Rămâi cu noi" este singura dorinţă a noastră...

Desigur, Isus Îşi doreşte nu numai să meargă cu noi pe cale atunci când suntem desnădăjduiţi. El îşi doreşte să trăiască în noi (pentru ca noi să tăim din plin!). Iar dacă El trăieşte în noi, asta nu poate fi decăt o stare de permanenţă, nu duar o întâmplare! (IOAN/17:21). Apostolul Pavel spune atât de frumos: "Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine" (GAL/2:21).

În capitolul 24 al Evangheliei după Luca este relatat un fapt obişnuit tuturor celor care caută mântuirea: Dumnezeu va veni totdeauna în sprijinul nostru atunci cînd suntem într-un impas. Dar, desigur, cu condiţia ca noi sa-L căutăm dintr-o inimă neprefăcută!

În relatarea doctorului Luca, cu toate că sunt menţionaţe două persoane care s-au întâlnit cu Isus pe drumul ce ducea către Emaus, totuşi întregul dialog este purtat exclusiv între Isus şi Cleopa. Să fi fost celălalt personaj chiar evanghelistul Luca, iar modestia acestuia a făcut să nu i se fi consemnat numele? Poate fi şi asta o presupunere...

...Dar cu siguranţă personajul nenominalizat, din evanghelia după Luca, capitolul 24, cel care este chemat a fi părtaş la masă, la frângerea pâinii poţi fi chiar tu: "Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor; şi au zis unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?"

Dumnezeu ne cheamă la sfinţenie! Isus ne aşteaptă la frângere pâinii!

"Rămâi cu noi..."