Despre spovedanie

predica rostită vineri 30 Octombrie 2008

Dacă pe faţa pământului există fel de fel de suferinţe, boli şi necazuri, cauza este păcatul. Cei mai mulţi oameni nu s-au spovedit din copilărie iar alţii nu s-au spovedit nici o dată cum trebuie şi astfel n-au primit iertare. Creştinii noştrii nu cunosc greutatea păcatului, nu ştiu cum să se spovedească şi nici nu ştiu cât de importantă şi necesară este taina mărturisirii sau spovedaniei. Deaceea oamenii împlinesc formal taina spovedaniei dar nu fac pocăinţa adevărată pentru iertarea păcatului. Dacă omul nu caută pacea şi sfinţenia nu se mântuieşte, deaceea zice Mântuitorul "de veţi ierta oamenilor greşelile lor ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre" - Iată condiţiile iertării păcatelor. Domnul zice să iertăm şapte zeci câte şapte într-o zi celor ce ne greşesc, adică să iertăm la infinit, aşa cum Dumnezeu ne iartă nouă când ne întoarcem cu adevărat şi avem hotărârea de a nu mai greşi. Sântem datori şi noi să iertăm la infinit tuturor acelora care ne greşesc şi mai ales atunci când ei vin sincer şi cu durere în suflet şi cu iertare. Pocăinţa constă în a fugi de calea cea largă a desfătărilor şi a umbla pe calea cea strâmtă a suferiţelor; constă în părere de rău şi căinţă pentru păcatele făcute cu hotărârea de a nu le mai face.

Spovedania constă în mărturisirea păcatelor la preot aşa cum vedem în scriptură că Domnul Hristos după ce a înviat din morţi a venit în mijlocul ucenicilor şi le-a zis: "Pace vouă. Precum m-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit şi eu pe voi". Zicănd acestea a suflat asupra lor şi le-a zis: "luaţi duh fânt. Cărora ve veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le ţineţi, ţinute le vor fi". Decât o spovedanie deasă mai bine o spovedanie bună, curata. Mai pe scurt, Hristos a venit să caute oaia cea rătăcită, a venit să mântuiască pe cei păcătoşi care se pocăiesc căci nu cei sănătoşi au nevoie de doctor ci cei bolnavi.

A ne mărturisi păcatele este o virtute, o biruinţa a omului împotriva eului său, împotriva mândriei care este de la diavol. Este o biruinţa faţă de însuşi diavolul, este una dintre virtuţile faptelor bune. În clipa în care am primit iertarea de la preot cu păcatele spuse cu căinţă şi lacrimi se şterg din catastifele demonilor şi ale îngerilor păzitori. Când stai înaintea duhovnicului să ştii că spovedania să fie fără ruşine, fără scuze şi acuzări. Este dator omul care se spovedeşte dacă-şi aduce aminte să spună şi de câte ori a păcătuit, mai ales păcatele grele. Iată care este spovedania adevărata. În primul rând caută să te împaci cu toţi pe care i-ai supărat sau care te-au supărat. În al doilea rând cercetează-ţi păcatele prin rugăciune şi scriele pe hârtie pentru a nu uita ceva. În al treilea rând caută duhovnic iscusit care să ştie să vindece rănile păcatelor. În al patrulea rănd mărturiseşti păcatele după hârtiuţă cu smerenie, sub patrafir, fără vorbe fără rost.

Doamne Isuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, primeşte şi nouă mărturisirea noastră şi ne dă iertare deschide mintea şi inima tuturor celor ce au ascultat aceste cuvinte ca nici unul să nu fie înşelat de diavol, dă-ne tărie şi putere ca să ne mărturisim drept şi cu căinţă înaintea feţei Tale ca să fim şi noi părtaşi împărăţiei Cerurilor şi să ne mântuim împreună cu toţi creştinii şi sfinţii,

în vecii vecilor, Amin.