Mulți dintre noi postim. Unii pentru ceva... alți pentru altceva... Dar toți o facem (chiar dacă uneori nu știm exact la bun început dece) pentru a ne apropia de starea în care să putem avea o comuniune mai strânsă cu Dumnezeu, cu alte cuvinte pentru mântuirea noastră.
Postul este mijlocul prin care omul se poate apropia de starea de neprihănire pe care Dumnezeu o cere de la fiecare dintre noi, pornind de la starea noastră decăzută, evident doar dacă ne doreim această schimbare. Astfel postul nu trebuie redus la o serie de prevederi rituale pe care să le considerăm ca pe o rețetă pe care urmând-o cu scrupulozitate să atingem obiectivele pe care ni le propunem în viața noastră de zi cu zi.
Părintele Viorel subliniază necesitatea de a uni postul nostru cu rugăciunea către Dumnezeu. Pornind de la acestă recomandare și totodată observație (căci unirea rugăciunii cu postul este recomandarea generală a tuturor sfinților părinți), este evident faptul că "obiectivul" postului nostru nu este altul decât acela de a "ne strânge comori în cer" întocmai după cum însuși Mântuitorul Isus Hristos ne îndeamnă prin gura evanghelistului Matei: "strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina, și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră" (MAT/6:20-21) aducând astfel și motivația dar și explicația ca toate demersurile noastre să aibă o finalitate spirituală în defavoarea celei materiale.
Astfel, obiectivul "vizibil" al postului nostru trebuie să fie milostenia, smerenia și o relație sfântă cu oricare este "aproapele nostru", ceea ne ne poate crea premisele pentru ca Cerul să ni se deschidă. Referidu-mă la unul din textele citate de către părintele Viorel, anume "Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet! Sfâșiați-vă inimile nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate, și-I pare rău de relele pe care le trimite" (IOEL/2:12-13) trebuie subliniat că starea de har nu poate începe atâta timp cât nu facem noi primul pas. De multe ori am auzit că se spune: "tu să faci un pas către Dumnezeu și El va face doi către tine" Într-adevăr, Dumnezeu prin acțiunile Sale vine să ne conducă spre starea autentică de schimbare a caracterului pe care l-am dobândit de la diavolul dar primul pas trebuie să-l facem chiar noi, trebuie să fie imițiativa noastră și trebuie să avem o acțiune permanentă în timp!
Așadar, urmărind firul expunerii părintelui Viorel înțelegem că postul nu este o simplă abstinență de la hrană, ci un mijloc tainic prin care dobândim starea de har pierdută...
Iată mai jos referințele menționate de către parintele Viorel:
Matei/9 vers 14-15 - Nu poate exista comuniune cu Dumnezeu in absența postului
FA/13 vers 1-3 - Lucrarea Duhului Sfant se poate face numai prin si pentru cei care postesc
2COR/11 vers 27 - Prmașii Mântuitorului au postit (sf. ap. Pavel)! iar ei sunt înaintașii noștri
IS/58 vers 4 - Cum trebuie să postim pentru ca Dumnezeu să ne primească jertfa!
MAT/17 vers 21 - Postul trebuie să fie unit cu rugăciunea
IS/58 vers 7 - Postul tb sa fie unit cu milostenia
LUK/3 vers 11 - idem
IOEL/2 vers 12-13 - întoarcerea la Dumnezeu este lăuntrică - și este realizată de Duhul Sfant
IONA - Întoarcerea la Dumnezeu
Luca/18 - Smerenia trebuie să însoțească postul
MAT/5 vers 23 - Relația sfântă cu aproapele
ZAH/8 - Pacea cu aproapele tău, este în ultimă înstanță pacea (împăcarea) cu Dumnezeu!
ROM/12 vers 18 - Cât este cu putință trăiți în pace cu toți oamenii
Să postim așadar astfel încât nu duar trupul să postească... deoarece astfel nu s-ar mai putea îndeplini dezideratul menționat mai sus, exprimat în (MAT/6:20-21). Să postim deci unind veghierea noastră pentru nemâncare cu:
- rugăciunea
- milostenia
- smerenia
- relație sfântă cu semenii noștri
- întoarcerea la Dumnezeu
iar acestui complex sa-i spunem POST
Să ascultăm cuvântul de învățătură al părintelui Viorel de la Pogăcioaia.