Cred că așa a trebuit să fie: Cristian Pomohaci Să debuteze la Electrecord în postura de om dăruit de Dumnezeu cu glas și harul preoției.
Amândouă ipostazele se înmănunchiază în albumul de față, adeverind că, la rânu-le, pricesnele sunt îngemănate între horea noastră cea de toate zilele, cântările bisericești și credința în Cel de Sus. Se cântă pricesne în biserică, la liturghie, când credincioșii primesc cuminicătura; acasă, în posturile sfintelor sărbători, ori de câte ori creștinul simte nevoia să dialogheze cu sine și cu Tatăl Ceresc.
După știința noastră, Transilvania este altarul pricesnelor. Și astăzi, credincioșii greco-catolici și ortodocși de aici se străduiesc în a stabili cărora dintre ei le aparține paternitatea. Chestiune mai puțin importantă, fapt este că, în pricesne, semenii noștrii au găsit o cale de a se mărturisi Cerului, cu toate grijile și necazurile lor.
Când alte neamuri ne-au tulburat tihna și credința, în ținuturile ardelene pricesnele au devenit suport al multor cântece cu substrat național. Prin purtarea de grijă a bunului Dumnezeu, au fost, și ele, pavăză înaintrea celor doritori de a provoca sminteală în orânduiala locului și în identitatea obștii.
Nu întâmplător, imprimările de față alătură strădanii coborâtoare din inima Transilvaniei: ale Arhiepiscopiei de Alba Iulia, prin părintele Cristian Pomohaci, păstorind în Moșuni-Mureș, și ale Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, prin grupul "Teofilos" al studenților teologi.
Am ascultat multe pricesne, cântate de mulți și talentați interpreți.
Între ei, Cristian Pomohaci se distinge clar prin timbrul vocal plăcut, cald și catifelat.
Stilul său nu spune auditoriului că interpretul este preot. Părintele Pomohaci căntă așa cum știm că trebuie cântate pricesnele: firesc, natural, degajat. Fără intenții de nu mai știu ce performanțe vocale, ci cu smerenie și sinceritate.
Spre lauda sa, Cristian Pomohaci nu cânta pricesnele. El le trăiește.
Ascultați și vă veți convinge!
Sergiu Vitalian Vaida - TVR Cluj. |
